Vreau sa va ofer o strategie pentru a identifica usor primele semne ale unei discutii care incepe prost, deci trebuie sa vorbim despre gangsterii comunicarii, cei care ne blocheaza cale si stau ascunsi sabotandu-ne relatiile cu ceilalati. Agentii provocatori apar in toate conflictele si deraiaza discutia aducand la exasperare persoana care voia sa vorbeasca. Se numesc agenti provocatori pentru ca fiecare dintre ei poate sa duca la transformarea unei discutii intr-o cearta, fiecare trebuind sa fie aparat, motiv pentru care intervin cu totii.
Identificarea agentilor provocatori este un bun punct de pornire, constientizare si controlul lor este o buna practica care aduce rasplata unor conversatii mai bune.
Aceasta lista este foarte usor de invatat si sintetizeaza sase agenti provocatori;
- S vine de la procentajul de 100%
- C vine dela citirea gandurilor
- E vine de la energia debordanta
- C vine de la clasificare
- A vine de la amenintari
- S vine de la subiecte prea numeroase.
S( Procentajul de 100%) il identificam usor prin urmatoarele expresii, intotdeauna, niciodata, din nou, de fiecare data, ca de obicei, in mod absolut, sigur, imposibil, fara incetare, aceste cuvinte il lasa pe interlocutor fara iesire din situatie si-l preseaza cu exagerari de multe ori incorecte.
Iata cateva exemple de replici:
- Intotdeuna faci la fel, niciodata nu putem discuta nimic.
- Trebuie sa zici mereu fix pe dos.
- Intotdeauna trebuie sa ai ultimul cuvant.
- Niciodata nu recunosti nimic.
- Nu faci absolut nimic ca sa rezolvi acesta situatie
In mijlocul unei conversatii in contradictoriu pot aparea si inncercari de clarificare, cum ar fi:
- Iar am zis ceva complet gresit, ca intotdeauna, nu-i asa?
- Eu intotdeuna gresesc si tu intotdeuna ai dreptate?
- Esti absolut sigur ca tu ai intotdeauna dreptate?
Aspectul cel mai eneravant este faptul ca pozitia pe care si-o asuma cealalta persoana ar putea fi prea convingatoare, ceea ce nu ne lasa nicio oportunitate sa ne gandim. Interlocutorul practic ne blocheaza inainte sa raspundem, ceea ce ne face sa ne simtim sufocati. Greselile sub forma procentajelor de 100% sunt usor de detectat si de contestat, o abordare rationala de tipul care sunt sursele tale de informatie pentru a sustine ca acest lucru este adevarat poate sa deblocheze comunicarea.
C (citirea gandurilor), citirea gandurilor altor persoane inseamna a pretinde ca stim ce si cum gandesc ceilalti, sigur nimeni nu stie ce este in mintea altor persoane. Citirea gandurilor este o tehnica foarte intruziva, intrucat da de inteles ca cealalta persoana este transparenta si toata lumea poate sa-i citeasca gandurile. Nimeni nu vrea sa auda ca nu mai este stapanul propriilor ganduri, spatiul privat trebuie aparat, ceea ce inseamna ca citirea gandurilor este un agent provocator si duce la cearta.
Exemplu : Ani, as vrea sa te intreb ceva, dar deja stiu ce vei spune! Tonul este nevinovat, insa Ani observa prezunmtia ca este previzibila si ca ceea ce a facut in trecut se aplica si in momentul prezent, in acest context, ea trebuie sa-si corecteze colega, insa nu sa inceapa o cearta. A acuza pe cineva de o fapta din trecut, determina aceea persoana sa devina iritabila si nerezonabila si, prin urmare, presupunerea este ca va fi la fel si in momentul prezent. Se mai presupune, de asemenea, ca in spatele acestor lucruri sunt niste situatii dificile in care a fost implicat si care nu au fost niciodata rezolvate. Cea mai neplacuta parte a acestui obicei este faptul ca celalta persoana se asteapta zambind ca noi sa-i confirmam modul in care ne-a citit gandurile, “Eram sigur, te-ai enervat, ti-am spus ca asa o sa reactionezi.”
Sa nu uitam ca este mult mai sigur sa-l intrebam pe celalalt ce simte, si asa vom verifica acuratetea presupunerilor noastre si punand intrebari ne abtinem de la proiecta propriile ganduri asupra altei persoane si de a atribui aceste ganduri interlocutorului, citirea gandurilor poate sa duca imediat la o cearta.
E( energie debordanta), acest lucru se intampla atunci cand nivelul entuziasmului depaseste nivelul eficacitatii, pentru ca apoi sa gasim cate o explicatie pentru esec, “ Incep sa ma enervez, chestia asta nu o sa functioneze niciodata. “ . Apoi nivelul de energie escaladeaza si adrenalina curge in exces, gandirea este inlocuita de emotii puternice, persoana incepe sa vorbeasca din ce in ce maii repede, energia bruta data de adrenalina circula in tot corpul nostru, declansand acelasi fenomen si in cealalata persoana, pare sa fie un concurs pe care vrem sa-l castigam, si nu sa fim de acord cu interlocutorul. A-l asculta pe celalalt pare sa fie echivalent cu a te preda pe campul de lupta, acum chiar trebuie sa-l intrerupi pe celalalt, nu-l poti lasa sa castige, tu trebuie sa castigi.
C (de la clasificare): acest lucru consta in clasificarea sau etichetarea celeilalte persoane precum “Tu, care esti……”, principiul clasificarii sau etichetarii este acela de a pune o eticheta pe alta persoana, astfel incat sa fie plasata intr-o categorie restrictiva, oamenii nu vor sa fie etichetati, intrucat in acest fel li se anuleaza potentialul. Toate etichetele sunt contestate, cel care este etichetat protesteaza vehement fata de orice eticheta care il transforma intr-un stereotip, diferit de restul colegilor, se teme ca va fi tachinat pe acesta tema, ca o sa fie vazut ca rezultat al favoritismelor, ca ceilalti ii vor purta resentimente ca si-a tradat principiile si loialitatile fata de colegi, deci etichetele sunt stereotipuri impotriva carora trebuie sa ne aparam, sunt agenti provocatori care conduc comunicarea sprea cearta. Chiar si in situatia cand acuzam pe cineva ca si-a abandonat rolul sau obisnuit provocam o discutie, celalalt are reflexul de a oferi explicatii, ocazie cu care agentul provocator se manifesta sub forma unei replici pe un ton condescendent, iata cum eticheta devine o capcana. Acest obicei incepe din copilarie cand parintii povestesc despre copii si ii compara, in toate aceste situatii avem atribuiri de calitati si defecte, si, daca sunt incorporate in sine, ele devin identitatea persoanei, afectandu-le stima de sine si alegerile pe care le vor face in viata.
A (de la amenintari), expresii de genul, te avertizez sau nu face asta ca o patesti, functioneaza ca agenti provocatori din cauza amenintarilor pe care parintii le comunica inutil. Amenintarile sunt ascunse sub forma unui sfat care creaza mai multa neliniste decat liniste. Amenintarile pot sa fie usoare de gradul intai, dureroase de gradul doi sau periculoase de gradul trei. O amenintare poate sa conduca la intreruperea tuturor celor trei contacte de incredere simultan, contactul de protectie, cel de intimidate si cel de flexibilitate si bucurie. Prin faptul ca lanseaza un avertisment, amenintarile declanseaza reactii primitive, avand la baza adrenalina, care ne impinge catre actiuni de autoaparare, si prin urmare reprezinta agenti provocatori automati. Intrucat este inutil sa ameninti atunci cand o simpla informare ar fi suficienta, aceasta practica este neproductiva si pune in pericol discutia.
S( de la subiecte numeroase), aici vorbim de schimbarea unui subiect de prea multe ori in timpul discutiei. Problema este ca daca, incerci sa duci pana la capat un subiect, mai apare inca unu sau doua subiecte de discutii noi. Principiul este acela de a intrerupe si de a conduce conversatia spre alt subiect, pana cand subiectul initial este uitat. Pe scurt, scopul acestei tehnici este acela de a evita constient subiectul despre care vrea sa vorbeasca cealalta persoana, de a deturna conversatia si de a refocaliza discutia asupra lor.
Prin urmare, aveti grija la expresiile care tin de procentaje absolute, citirea gandurilor, energia debordanta, clasificarea, amenitiarile si schimbarea subiectului, nu ignorati acesti agenit provocatori pentru a avea o discute asa cum trebuie.