Anxietatea este caracterizata prin teama liber flotanta, care apare aparent fara motiv recognoscibil si care astfel este resimtita ca fiind de neevitat, de necontrolat si ca o amenintare cu moartea.
In lista tulburarilor corporale care apar in atacul de anxietate intalnim tulburari ale activitatii cardiace, palpitatii cu aritmie de scurta durata, tahicardie, tulburari de respiratie, dispnee nervoasa, accese de transpiratie, tremuraturi, vertij locomotor, accese de diaree, etc. si o atitudine de asteptare ipohondriaca.
Pentru a clarifica anumite aspecte este necesar sa facem distinctia dintre un pericol real si unul imaginar, anxietatea fiind declansata de un pericol imaginar pe care trebuie sa-l cautam pentru al cunoaste.
In teama de un pericol real apar doua reactii, cea afectiva, teama, si actiunea de protectie. Semnificatia situatiei de pericol se contureaza in raport cu evaluarea puterii noastre in comparatie cu marimea acesteia, recunoasterea neajutorarii noastre, a neajutorarii materiale in cazul pericolului real, si a neajutorarii psihice in cazul unui pericol pulsional.
Faptul ca nu asteptam sa aiba loc o situatie periculoasa traumatica de neajutorare,ci o prevedem si avem aceasta expectatie reprezinta un progres in conservarea noastra, situatia care indeplineste conditia pentru o asemenea expectatie este situatia de pericol si este dat semnalul de alarma.
Aceasta inseamna ca eu ma astept sa se produca o situatie de neajutorare sau situatia actuala imi aminteste de un eveniment traumatic resimtit anterior, si astfel, eu anticipez aceasta trauma, ma comport ca si cum ar fi deja prezenta, si reactionez din timp sa o inlatur.
Dispozita catre reactii de teama, poate fi transformata printr-o multitudine de semnale de pericol intr-o stare acuta de teama. In cazuri extreme, aproape fiecare stimul poate declansa un atac de panica, iar anxietatea liber flotanta, netratata poate sa ajunga o stare parmanenta de teama.
La celalalt capat al spectrului, se afla fobiile, in cazul carora se ajunge la declansarea fricii printr-un semnal circumscris, respectiv o situatie specifica, pe care pacientul o poate evita, secundar producandu-se o conexiune printr-o atribuire cauzala intre frica si obiectul fricii. Atata timp cat evitarea obiectului fricii este posibila (evitarea avionului, sarpelelui, paianjenului) anxietatea nu apare si atunci vorbim de fobie care se refera la un pericol concret.
Afirmatia filozofica, aparent profunda, spune ca faptul de a fi in lume este motivul anxietatii, ca este o stare biologica si viata este insotita pana la moarte de aceasta stare de tema. Starea de teama este normala, dar este daunator sa avem prea putina sau prea multa teama, anxietatea paralizeaza, iar atitudinile contrafobice pot fi spulberate rapid, a te teme cu masura reprezinta o lectie valoroasa pe care putem sa o invatam. Basmul fratilor Grimm ne vorbeste despre cel care a plecat in lume sa invete ce este teama, a cautat aventura pentru a invata sa se sprie, sa gaseasaca in drumul lui ceva ingrozitor, si consideram ca aceasta aventura ar trebui sa o traiasca fiecare om, sa invete sa se teama ca sa nu fie pierdut, fie prin faptul ca nu i-a fost niciodata teama, cine a invatat sa se teama cu masura a invatat cel mai pretios lucru.
Din punct de vedere diagnostic, adesea este dificl de gasit factorul psihic declansator al echivalentelor corporale ale anxietatii. Prin urmare, nici pacientii nu pot evita situatiile care declanseaza teama, lucru care este posibil in cazul fobicului, astfel cel cu anxietate cardiaca nu se poate distanta de inima lui asa cum o face cel cu fobie de paianjeni. Cu cat anxietatea este mai severa, cu atat este mai ingust spatiul de actiune in care pacientul poate sa domine conditiile de teama vechi de ani de zile si reactualizate in prezent.
In stari acute de anxietate, adesea nu ajung linistirile verbale, astfel incat trebuie administrate tranchilizante, antidepresive sau betablocante impotriva simptomelor corporale asociate, si aceasta medicatie suportiva sa fie integrata in planul de psihoterapie pentru intelegerea psihologica a starilor de anxietate si in felul acesta sa dominam anxietatea.
Siguranta mai mare dobandita prin mijloace medicamentoase faciliteaza apropierea de ceea ce este infricosator si ne ajuta sa propunem actiuni de proba pentru a creste capacitatea de a experimenta.
Astfel, putem afla impreuna cu pacientul punctele unde teama se transforma in frica indreptata spre obiecte si sa dobandim un spatiu de actiune pentru depasirea neajutorarii, diferentierea dintre frica si anxietate ne ajuta sa trecem la actiune. Cu cat reusim mai mult sa gasim in terapie un obiect si sa intelegem de ce se teme pacientul, cu atat mai mari devin posibilitatile de a face fata rautatii obiectului, aceasta diferentiere ne ajuta sa transformam anxietate in frica concreta.