In medie ne confruntam zilnic cu aproximativ cinci conflicte, nerezolvarea sau rezolvarea lor partiala poate avea efecte daunatoare atat asupra sanatatii noastre fizice si emotionale, cat si asupra imaginii de sine si autoeficacitatii percepute asupra stabilirii si mentinerii legaturilor sociale. In cadrul interactiunilor interumane foarte rar se intampla ca doua persoane sa aiba aceleasi opinii, aceleasi asteptari, aceleasi scopuri, aceleasi trairi emotionale.
Nu toate conflictele pot sau trebuie neaparat rezolvate, dar este extrem de important sa invatam modul de abordare a situatiilor conflictuale, astfel incat sa impiedicam aparitia unui conflict negativ printr-o abordare pozitiva, constructiva. In cele ce urmeaza o sa va prezint cinci tipuri de abordare a unei situatii conflictuale, astfel avem: evitarea, acomodarea, colaborarea, compromisul si competitia. Fiecarea persoana poate sa adopte oricare dintre aceste tipuri de abordare a conflictului, insa alegerea abordarii potrivite depinde de cerintele situatiei, de caracteristicile interlocutorilor si de parametrii conflictului.
- Evitarea, in aceasta abordare de tip evitativ persoana are un nivel scazut de asertivitate, cat si de colaborare, altfel spus, persoana respectiva nici nu abordeaza conflictul, nici nu coopereaza in rezolvarea lui, in multe cazuri o persoana va evita situatiile conflictuale din teama de a se implica intr-un conflict. Abilitatile necesare pentru acest tip de abordare a conflictelor sunt: abilitatea de retragere din discutii, abilitatea de a tolera frustrarea pricinuita de existenta conflictului, abilitatea de a accepta ideea ca lucrurile vor ramane nerezolvate, abilitatea de a recunoaste sau a stabili momentul potrivit discutiei.
- Acomodarea, acest stil de abordare a conflictului este caracterizat de un nivel scazut de asertivitate, dar crescut de cooperare, acest stil de abordare a conflictului este dezadaptativ in situatiile in care persoana incepe sa se autocompatimeasca sau sa apara in postura de martir. Abilitatile necesare acestui tip de abordare sunt: minimalizarea propriiilor dorinte si scopuri, abilitatea de a se conforma, de a ceda sau de a se da batut in relatiile cu ceilalti, decentrarea de la propria persoana si executarea dorintelor altora.
- Compromisul, este un stil de abordare a conflictului care este moderat atat in asertivitate cat si in cooperare, este perceput de unii ca un proces prin care una dintre parti renunta la mai mult decat cealalta parte, in timp ce altii il considera ca o situatie in care ambele parti au de castigat. Abilitatile necesare acestui tip de abordare sunt: capacitatea de negociere, abilitatea de a evalua semnificatia situatiei si a rezultatului, abilitatea de a gasi un teren de discutie neutru si abilitatea de a ceda in anumite situatii.
- Competitia, abordarea de tip competitiv are un nivel inalt de asertivitate si un nivel scazut de cooperare, este abordarea in care fiecare dintre partile aflate in conflict face ce poate pentru a rezolva conflictul in folos propriu. Cazurile in care acest tip de abordare este adaptativ sunt cele in care este nevoie de solutii rapide, trebuie luate decizii, care nu sunt agreate de toate persoanele implicate in conflict, situatii de importanta vitala sau cazuri in care persoanele trebuie sa isi protejeze interesele. Abilitatile necesare acestui tip de abordare sunt, abilitati de argumentare corecta si de dezbatere, abilitati de protejare al propriului punct de vedere, abilitati de a exprima clar si concis punctul de vedere, scopurile, nevoile si emotiile.
- Colaborarea, tipul de abordare colaborativa a conflictului are un nivel de asertivitate si de colaborare ridicata, fiecare parte isi exprima pozitia si este gata sa colaboreze cu cealalata, in asa fel incat ambele parti sa castige din solutionarea conflictului. Prin colaborare se intelege inventarierea ideilor care pot conduce la rezolvarea problemelor si alegerea ideii celei mai potrivite, care va conduce la cea mai buna solutie a conflictului. Abilitatile necesare acestui tip de abordare sunt: ascultarea activa, identificarea corecta a problemelor, confruntarea nonagresiva, analiza abilitatilor proprii si ale celorlalti.